Despre Chow-Chow

PLEDOARIE PENTRU UN PRIETEN

- A TRUE FRIEND –

CHOW – CHOW

<< Li Pu is asked : “When world was created, what was that dog that was allowed to lick pieces of blue sky that fell down Earth when stars were placed at their places?”
“It is Chow Chow” , said Li Pu and that is why he has a blue tongue (old Chineze story) >>

<< Li Pu este intrebat : “Cand lumea a fost creata, care a fost acel caine caruia i s-a permis sa linga franturile de cer albastru care au cazut pe Pamant atunci cand stelele au fost fixate in locurile lor?
“Este Chow Chow”, a spus Li Pu, si de-asta are el limba albastra (vechi basm chinez) >>

Din negura vremurilor, din sudul tinuturilor inghetate ale Arcticii, vine enigmaticul Chow Chow: o relicva a canidelor din miocen, o fiinta intre caine si urs, unica rasa care are limba de culoare negru-albastrui. Manati de instinctul de conservare, dupa ce au colindat vastele intinderi ale Asiei, acesti caini s-au stabilit in stepele reci ale Mongoliei, cu mult timp inainte de venirea oamenilor (din cartea “The Chow Chow” a lui E. Collett).

Una dintre cele mai credibile ipoteze privind originea rasei este cea conform careia Chow Chow provine dintr-o canida cu craniu lat si bot scurt, puternic, datand din epoca de bronz. Tipul acesta de canide prezenta cateva diferente notabile fata de Canis palustris, cel care sta la originea multora dintre rasele actuale. Cu mai multa certitudine se poate afirma ca Chow Chow provine dintr-o canida nord-asiatica cu bot scurt si stop pronuntat, numita Simicyon.

Se pare ca acest Simicyon descinde, la randul sau, din Hemicyon, un animal cu caracteristici intermediare intre canide si urside, care este cel mai probabil si stramosul ursilor asiatici, inclusiv Panda. Poate ca acest Hemicyon este veriga de legatura intre micii ursi din Asia si unele rase actuale, in primul rand Chow Chow si Shar Pei.

Indiferent de unde proveneau sau din cine se trageau, primele urme certe ale rasei dateaza din Epoca de Bronz si este vorba despre caini care traiau in contact, adica semidomesticiti, cu triburile barbare din Asia centrala. Tatarii se foloseau de acesti caini in mai multe scopuri. In primul rand, pentru vanatoare. Chiar daca nu erau rapizi, datorita agresivitatii lor, erau cei care ucideau vanatul ranit sau incoltit de cainii din alte rase mai rapide.

Apoi, nu mai putin important, Chow Chow era paznicul satelor. Astfel, Chow Chow este denumit Cainele Tatarilor, chiar daca denumirea este oarecum improprie, avand in vedere ca, ceea ce numim astazi tatari era, pe atunci, un amalgam format din triburi din Mongolia si Manciuria, din triburile Jung si Ti. Dintre toate aceste triburi, Ti apreciau cel mai mult rasa si o foloseau nu numai la vanatoare, dar si drept caini de razboi, pentru lupta corp la corp.

In jurul anului 1300 I.Hr., triburile mongole au invadat China, aducand cu ele cainii lor de razboi pe care istoricii si descriau ca fiind de talie medie, semanand cu leii si avand limba albastra. Sunt foarte putine documentele care ne-au parvenit din acea perioada, dar pare foarte probabil ca acesti caini sa fi fost primii Chow Chow cu adevarat domesticiti, cainii triburilor Ti, numiti Man Kou. Chow Chow, asa cum arata el astazi, poate fi usor recunoscut in sculpturi si portelanuri chinezesti care dateaza din timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-22 d.Hr.). Blana lui deosebita si extraordinarele lui aptitudini de vanatoare l-au facut foarte apreciat in China, punandu-se mare pret pe mentinerea puritatii rasei. Cartea riturilor (secolul al VII-lea i.Hr.), in care se consfinteste modul de convietuire in societatea chineza, descrie suficient de amanuntit si cainii imparatului, printre care il recunoastem, la loc de frunte, si pe Chow Chow. inca rar pentru chinezi, in Mongolia acest caine era la el acasa.

Cea mai mare parte a exemplarelor din China erau rosii sau negre, in timp ce in Mongolia erau preferate, mai ales pentru paza, liniile de Chow Chow albastri, despre care se spunea ca au o agresivitate comparabila cu a leopardului si un curaj asemanator cu al lupului. Mai aproape de zilele noastre, se povesteste ca, in timpul dinastiei T Iang (secolul al VII-lea), un imparat chinez isi adunase vreo 2.500 de Chow Chow care ii insoteau pe cei o mie de vanatori ai curtii imperiale!

In secolul al VIII-lea, budismul patrunde in regiunile muntoase din Mongolia si Tibet. in bogata simbolistica a budismului si lamaismului straluceste imaginea leului. Pentru preotii lama, existau doua tipuri de leu: leul adevarat, prezent doar in reprezentarile artistice, si cainele-leu, animal care reprezenta Leul sfant in viata de zi cu zi.

Acest caine-leu, crescut pentru a trai alaturi de casta preotilor, exista deja de multe secole in toata Mongolia si in nordul Chinei, si nu era altul decat cainele tatarilor, viitorul nostru Chow Chow. In aceste manastiri din munti, s-a pastrat cu sfintenie puritatea rasei. Devenit caine sfant, Chow Chow era tratat cu respect, bine hranit, dar i s-au conservat intacte si caracteristicile absolut speciale de caine de paza, bazate pe totala lui lipsa de incredere fata de straini. Unele lacasuri sfinte din Tibet chiar aveau propriile lor registre care cuprindeau evidenta cainilor nascuti.

Evident, calugarii nu aveau nici o bruma de cunostinte de genetica sau zootehnie, dar isi selectionau intuitiv cainii aproape dupa aceleasi metode ca si crescatorii de astazi. De exemplu, pentru a nu face prea multe consangvinizari succesive, isi improspatau liniile aducand exemplare de la alte manastiri, deseori aflate la mare distanta, chiar la peste o mie de kilometri. Exista o manastire tibetana unde calugarii au pastrat un fel de carte de origini pentru toate exemplarele lor de Chow Chow (toti sunt albastri), de la infiintarea locasului (secolul al XIII-lea) si pana in zilele noastre!

Desi caine sfant ori favorit al imparatilor, cu timpul, Chow Chow a devenit foarte apreciat si de populatia de rand din China, dar pentru alte calitati… Astfel, pana la inceputul secolului trecut (dupa unele informatii chiar pana acum 15-20 de ani) taranii chinezi cresteau acesti caini pentru blana si pentru carnea lor.

Primul european care a vazut un Chow Chow trebuie sa fi fost Marco Polo, cel care vizita China in secolul al XIII-lea. Totusi, rasa apare in Europa de-abia in secolul al XVIII-lea. In 1780, marinarii englezi din Compania Indiilor de Est au adus, din orasul chinez Canton, o pereche de Chow Chow, pe care Gilbert White i-a descris in cartea sa Natural History and Antiquities of Selborne.

Originea exacta a denumirii Chow Chow ramane dificil de aflat. Cel mai probabil, sursa este pronuntia engleza a cuvintelor care in dialectul chinez din Canton insemnau caine chinezesc. Primii Chow Chow adusi au suscitat interesul publicului, dar nu erau priviti pur si simplu drept caini, ci ca animale ciudate, semi-salbatice, semanand oarecum cu cainii, si erau tinuti si expusi in gradinile zoologice. Se pare ca si regina Victoria avea un Chow Chow pe care il tinea intr-un padoc la palatul Windsor. Conditiile ingrozitoare in care erau transportati pe mare le cresteau agresivitatea defensiva fata de oameni.

In aceasta situatie, in care cainele si omul se priveau cu teama si neincredere reciproca, au trecut cateva decenii pana cand cativa curajosi au luat catei nascuti in gradinile zoologice ti i-au crescut ca pe oricare alt caine. In scurt timp, lumea si-a dat seama ca agresivitatea lor fata de oameni nu fusese altceva decat rezultatul izolarii si al conditiilor grele de viata. Puii nascuti si crescuti in conditii normale au dovedit un comportament pasnic, pastrand doar sobrietatea lor tipica si neincrederea fasa de persoanele straine.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, o data spulberat mitul cainelui salbatic si feroce din China, in expozitiile engleze incep sa apara primii Chow Chow. Debutul chinologic al rasei a fost ingreunat si de faptul ca, mult timp, exemplarele aduse din China erau de slaba calitate, deseori de puritate indoielnica, fiind doar niste bieti caini luati de la negustorii de carne. Primele exemplare inscrise in Cartea de Origini a Kennel Clubului au fost femela Chinese Puzzle si masculul Chang, prezentat in 1881 de catre insusi printul de Wales! Cu ocazia expozitiei de la Brighton din 1890, rasa a fost prezentata, pentru prima data in mod oficial, sub denumirea de Chow Chow.

Unui anume domn Temple, proprietarul canisei Leyswood, ii datoram primul Standard si primul Chow Chow Club, fondat in 1895. Un an mai tarziu, Kennel Clubul englez recunostea Chow Chow drept rasa pura.

Catre sfarsitul secolului trecut, cei mai apreciati Chow Chow erau cei complet rosii, dar asta pana in 1895, cand Miss Bagshow l-a importat din China pe Chow VIII. El era un mascul rosu cu umbre crem si, cumparat de d-na Faber (cu suma de 100 de guinee), a devenit primul campion al rasei si a fost considerat cainele ideal, dupa aspectul caruia a fost alcatuit primul Standard. Chow VIII a murit la varsta de 15 ani, lasand in urma lui multi descendenti importanti pentru evolutia moderna a rasei.

La inceputul secolului al XX-lea, alte cateva exemplare exceptionale au determinat aparitia Chow Chow-ului modern:

  • Ch. Blue Blood, primul campion albastru, este si astazi la baza tuturor liniilor albastre occidentale;
  • Ch. Hak Kwhy, importat din Asia, este punctul de pornire al liniilor de exemplare negre;
  • Ch. Chooham Brilliantine, fiu al faimosului Ch. Akbar, a fost vandut in 1925, in SUA, cu fantasticul pret de 1.800 L, devenind unul dintre cei mai importanti reproducatori din America;
  • Ch. Choonham Hung Kwong, exemplar care a cucerit titlul Best in Show la Crufts, in 1936;
  • Ch. Ukwong King Solomon, detinator al titlului The All Breed Champion Certificate (fiind castigatorul a 63 CC). King Solomon s-a nascut in canisa Ukwong, una dintre cele mai importatnte canise de Chow Chow din Anglia, producand 26 de campioni.

Cele doua razboaie mondiale au facut ravagii in efectivele tuturor raselor de pe batranul continent. Chow Chow a reusit sa recupereze terenul pierdut de abia in anii 1960 cand a inceput sa castige o bine meritata popularitate in intreaga lume.

Ceea ce ne atrage imediat atentia la un Chow Chow este echilibrul perfect al liniilor, corpul compact si capul mandru, leonin. Personalitatea frapanta, prezenta aristocratica si bunele maniere sunt elementele care ii dau unicitatea si originalitatea.

Este un caine foarte inteligent, care pune mare pret pe independenta lui. De aceea, chiar daca il iubiti si il rasfatati, trebuie sa-i corectati greselile (este suficient sa o faceti prin tonul vocii) si, mai ales, sa nu-l lasati sa-i intre in cap ca el este stapanul casei. Chiar daca deseori trateaza cu politete strainii, lasandu-i sa-l mangaie, sa nu va asteptati ca un Chow Chow sa fie prietenos cu toata lumea, ori sa permita oricui sa-l smotoceasca.

Si aceasta nu pentru ca ar fi neincrezator sau rautacios, ci doar pentru ca este foarte demn si protocolar, comportament pe care il pretinde si acelora care nu-i sunt familiari. Un Chow Chow agresiv cu strainii nu este reprezentativ pentru rasa, ci este rezultatul unei proaste educatii, al lipsei de socializare sau provine de la un crescator care nu s-a ostenit sa acorde importanta caracterului reproducatorilor din canisa lui. Aspectul si personalitatea unui Chow Chow sugereaza nobletea unui leu dar si dragalasenia unui ursulet, gratia si independenta unei pisici si devotamentul unui… caine. El are cate putin din toate aceste calitati. Socializarea este unul dintre cele mai importante elemente din programul de educatie pe care un Chow Chow trebuie sa-l urmeze, de la cea mai frageda varsta. Deoarece unele exemplare pot fi deosebit de independente ori extrem de exclusiviste in relatia cu oamenii, socializarea este esentiala pentru a avea un caine care sa nu va puna probleme in societate.

Puii trebuie sa fie obisnuiti de foarte mici cu prezenta cat mai multor persoane straine care sa-i mangaie si sa se joace cu ei, sa iasa frecvent in comunitati de catei. Iata cateva reguli pentru socializarea corecta:

  1. Inca de la varsta de cateva zile, luati cu grija, pe rand, in brate fiecare puiut din cuib. Manevrati-l cu blandete si dragoste si tineti-l cateva minute lipit de pieptul dumneavoastra, pentru a-l obisnui cu prezenta oamenilor si pentru a crea, treptat, o legatura afectiva cu el (oricat ati fi de sceptic sau pragmatic, credeti, va rog, ca omul are, in zona inimii, un centru energetic foarte important si toti cainii au capacitati de perceptie extrasenzoriala). Ideal este ca la acesta actiune sa participe toti membrii familiei;
  2. Cat timp tineti puiul in brate, mangaiati-l si vorbiti-i calm. La inceput s-ar putea sa se sperie, sa se agite, chiar sa planga. in scurt timp, insa, va intelege si va invata sa-i placa sa fie in contact cu omul;
  3. Continuati procedura, si, cand puilor li se deschid ochii, plimbati-va cu ei in brate prin casa si puneti-i incet pe o masa stabila acoperita cu o patura (ca sa nu le alunece labutele). Astfel se vor obisnui de mici cu locuri noi si va va fi foarte usor cand veti incepe sa-i suiti pe masa pentru toaletare;
  4. Cand vin prietenii in vizita (ar face bine sa vina cat mai des), luati puii si dati-i in brate musafirilor, astfel incat sa se obisnuiasca sa fie manevrati si de catre alte persoane;
  5. Daca nu aveti copii, invitati copiii prietenilor sau vecinilor. Puii trebuie sa se obisnuiasca sa fie mangaiati de copii, dar fiti atenti in permanenta si nu permiteti copiilor sa bruscheze sau sa streseze puii si nici sa faca harmalaie in apropierea cuibului;
  6. Cand se fac mai maricei, jucati-va cu puii, luati-i in brate cat mai des, pentru a-i incuraja sa fie cat mai comunicativi;
  7. Obisnuiti-va puii cu zgomote diverse: televizor, radio, zgomotul strazii (geamuri deschise). Expuneti-i la cat mai multe sunete posibil fara a-i speria;
  8. Chiar daca in casa este prietenos cu familia si cu strainii, puiul trebuie cat mai repede scos in lume. Astfel, cand are deja 8 saptamani si dupa ce i s-a facut primul vaccin, luati-l cu dumneavoastra la plimbare in masina si lasati strainii sa-l mangaie, purtati-l in brate cand mergeti la cumparaturi;
  9. Imediat ce va avea toate vaccinurile facute (2,5-3 luni), duceti-l in parc, in compania altor pui cu care trebuie sa-l lasati sa se joace. Daca strainii vor sa-l mangaie, insistati sa se aseze in genunchi ca sa fie la nivelul puiului. Vor mangaia puiul intai pe piept si sub barbie, si de abia dupa ce au facut asta il pot atinge si pe crestet;
  10. La inceput, nu il lasati in compania cateilor care se joaca violent, mangaiati-l si incurajati-l daca pare speriat.

In concluzie, doar un Chow Chow bine socializat are un psihic echilibrat si este fericit, dar pentru aceasta si crescatorul si proprietarul trebuie sa-si dea osteneala, sa se inarmeze cu vointa, calm si rabdare.

Dupa cum am spus, Chow Chow este un caine inteligent si poate fi educat cu usurinta, chiar daca la inceputul antrenamentului este cam incapatanat. Unele exemplare sunt atat de binevoitoare si docile, incat doar din tonul vocii dumneavoastra vor intelege ca au gresit.

Nu numai ca pot fi dresati pentru a li se imprima regulile elementare de comportament civilizat (mers fara lesa, venire la comanda, SEZI, CULCAT, ASTEAPTA), dar exista destui Chow Chow care au trecut examenul intitulat Caine de Companie (BH) si chiar s-au inregistrat doua exemplare care au trecut examenul de lucru SchH1 (care implica si o proba de urma).

Cativa vanatori pasionati, dar si pasionati ai rasei, au povestit ca isi iau Chow Chow-ul preferat cu ei la vanatoare. Toate acestea inseamna ca un Chow Chow nu este doar un splendid caine de expozitie, ci poate fi un excelent caine de familie. Dar mai inseamna si ca un Chow Chow needucat si incorect socializat este o permanenta sursa de inconfort pentru stapan si pentru cei din jur.

Nu este un caine care sa fie inchis intr-un padoc sau legat in lant, chiar daca peste zi este lasat liber timp de mai multe ore, caci un astfel de tratament si afecteaza puternic echilibrul psihic. Bineinteles, daca il tineti in casa este exclus sa-l inchideti in baie sau pe balcon atunci cand sunteti plecat. Daca sta in curte, asigurati-va ca nu are pe unde sa evadeze si, chiar daca este o curte mare, scoateti-l zilnic pe strada si in parc pentru a nu-l izola de lume.

In privinta tarelor ereditare, semnalam, in primul rand, displazia de sold, hipotiroidia si, cu o mai mica incidenta, maladia cotului. Hipotiroidia este maladia cea mai frecvent intalnita in cadrul rasei, dar, din fericire, poate fi tinuta sub control printr-o medicatie adecvata. Unul dintre posibilele motive pentru care Chow Chow-ul dumneavoastra devine agresiv este chiar prezenta unei afectiuni tiroidiene netratate. S-a semnalat, in cadrul rasei, si un anumit procent de exemplare care sufera de tare oculare, motiv pentru care, in SUA, testele specifice sunt obligatorii.

Daca observati ca Chow Chow-ul dumneavoastra lacrimeaza mai mult decat considerati ca ar fi normal, este foarte posibil sa aiba entropion si trebuie sa va adresati medicului. Din punctul de vedere al medicilor veterinari, in general, ca rasa, Chow Chow este listat ca avand un coeficient mic de risc atunci cand este vorba despre anestezie, dar trebuie tratat cu aceeasi grija si circumspectie precum toate rasele cu bot scurt si stop puternic marcat.

O alta problema importanta este faptul ca Chow Chow este sensibil la caldura si este afectat de umiditatea atmosferica ridicata atunci cand temperatura depaseste 18 grade C. Deci, daca sta in curte, trebuie sa aiba la dispozitie o zona acoperita (preferabil de lemn) unde sa se adaposteasca de soare si care sa ramana uscata chiar daca ploua mult.

Daca este periat des, Chow Chow aproape ca nu miroase. Din acest motiv, dar si pentru a-i pastra blana si pielea curate si in buna conditie, trebuie periat cel putin de doua ori pe saptamana. Primavara si toamna, marea majoritate a exemplarelor naparlesc, iar aceste episoade tin 2-4 saptamani, perioada in care cainele trebuie periat zilnic pentru a indeparta parul mort. Chow Chow are un subpar abundent, care trebuie pieptanat cu atentie pentru a nu fi smuls, exceptie facand perioadele de naparlire.

Deci, cand va toaletati cainele, periati blana astfel incat sa scoateti parul mort, sa nu smulgeti firele bune si sa preveniti aparitia caltilor. Aveti nevoie de o tesala si de o perie cu fire metalice: tesala pentru indepartarea subparului mort, peria pentru parul de acoperire. Periodic va trebui sa-i scurtati unghiile la o lungime confortabila.
Este drept ca intretinerea parului pune anumite probleme dar, pe de alta parte, Chow Chow are avantajul ca blana lui stufoasa cu subpar dens ingreuneaza accesul parazitilor externi si il face rezistent la temperaturi joase. In plus, Chow Chow este putin pretentios la hrana (asta nu inseamna ca-i puteti da sa manance orice, ci ca nu este mofturos) si nu are nevoie de foarte multa miscare, motiv pentru care poate trai fericit intr-un apartament.

ABC-ul comportamentului unui Chow Chow

Chow Chow este suspicios fata de straini;

Chow Chow este un caine inteligent dar pierde mult timp pentru a analiza situatiile;

Chow Chow este cainele unei singure familii si, in cadrul familiei, este foarte probabil sa respecte si sa iubeasca pe cineva in mod deosebit;

Chow Chow seamana cu o pisica: este linistit, silentios, deseori solitar si intodeauna demn;

Chow Chow este calm si rareori considera ca este cazul sa latre;

Chow Chow, in marea lor majoritate, nu tolereaza un alt caine de acelasi sex. Unii dintre ei pur si simplu nu accepta nici un alt animal. Luati nota, va rugam, ca daca va cresteti puiul de Chow Chow cu un alt caine, aceasta NU este o garantie ca se vor intelege si la maturitate!

Chow Chow este o rasa care pune mare pret pe curatenie. Chiar si puii care nu au deschis inca ochii vor scheuna dorind sa fie luati din cuib ca sa-si rezolve problemele

Chow Chow a fost candva, printre altele, caine de vanatoare, si nu uita asta. De aceea s-ar putea sa-i faca placere sa vaneze orice alta vietate, domestica sau nu, inclusiv pisicile. Una peste alta, Chow Chow este un individualist si nu seamana cu nici o alta rasa dintre cate ati cunoscut!

Relatia cu cei mici

Un Chow Chow nu priveste copiii drept niste adulti in miniatura si, in general, nu ntelege ce este cu acea micuta persoana care ii fura jucariile, se balaceste in castronul lui cu apa, il trage de urechi, i se atarna de coada ori il calca pe labe si incearca sa-i desurubeze nasul! in acest context, s-ar putea ca micutul agresor sa se trezeasca piscat de cainele care, in demnitatea lui, nu concepe sa accepte un asemenea tratament.

Deci, daca aveti un Chow Chow si ati hotarat sa aveti si un copil, ocupati-va ca animalul dumneavoastra sa fie bine socializat si obisnuit din timp cu copii de diverse varste. Daca aveti un copil si planuiti sa va luati un Chow Chow, asigurati-va ca micutul a inteles ca animalele sunt si ele niste fiinte care trebuie tratate cu respect si, oricum, nu ii lasati niciodata impreuna nesupravegheati. Oricat de buna ar fi relatia intre copil si Chow Chow-ul dumneavoastra adult, ei nu vor deveni niciodata parteneri de harjoneala.

In cadrul oricarei rase putem distinge o multitudine de tipuri; unele se incadreaza in prevederile Standardului (si ale comentariilor la Standard), altele nu. Motivele existentei acestor tipuri diferite sunt multiple: de la fireasca evolutie spontana a oricarei rase, pana la lipsa de exigenta a proprietarilor de fabrici de pui. Deseori, lipsa de cunostinte sau de interes a crescatorului scoate la iveala urme ale unor metisari cu exemplare din alta rasa, unele petrecute chiar cu zeci de ani in urma. Acesta este si cazul domnului Chow Chow.

Dupa cum am mai spus, pana in primele decenii ale secolului nostru, marea majoritate a exemplarelor aduse din China proveneau din crescatoriile pentru animale de carne, unde nimeni nu se ostenea sa pastreze puritatea rasei si metisarile erau frecvente. Bagajul genetic rezultat in urma acestor metisari nu dispare, insa, niciodata. Chiar daca intre timp trec decenii de imperecheri corecte, probabilitatea de aparitie a caracterelor straine scade doar, dar nu devine nula.

Din acest motiv, in tipurile actuale de Chow Chow se pot distinge doua tendinte extreme, incorecte in raport cu Standardul. La o extrema se afla tipul Spitz, cu aspect vulpoid, cu osatura usoara, cu abdomen supt si, mai ales, cu bot mai lung si ascutit, asemanator cu al Spitzului si Eurasierului.

Tipul urs este cealalta extrema, numit si tipul american, deoarece a fost incurajat si selectionat de crescatorii din SUA. Este mai masiv, mai scurt pe picioare, cu buze foarte pline (ca la Shar Pei) si cu riduri cat mai pronuntate, sub ochi si pe craniu. Evident, Chow Chow-ul ideal este undeva la mijloc, iar ambele tipuri incalca prevederile Standardului.

Un bun arbitru de Chow Chow este acela care poate sa identifice (si, in consecinta, sa sanctioneze aspru) la un exemplar prezenta oricareia dintre caracteristicile celor doua tipuri incorecte, fara a le confunda, insa, cu defectele uzuale care pot sa apara in cadrul tipului corect.

STANDARD

Aspect general : Caine activ, compact, cu zona renala scurta, bine proportionat, cu aspect leonin, mandru si demn, solid construit. Coada este purtata pe spate.

Comportament / Caracter : Caine calm, este un bun gardian, unic prin stilul sau de mers. Independent, fidel dar distant.

Capul : Craniu plat si lat, plin sub ochi. Stopul nu este foarte pronuntat.

Talia : Masculii 48 – 56 cm, femele 46 – 51 cm. Defecte: orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza in functie de marimea respectivei abateri.

Nota : Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.

Botul : Bot de lungime moderata, lat pe toata lungimea lui (niciodata ascutit ca al unei vulpi). Trufa mare si lata, in general de culoare neagra. Exceptie fac exemplarele crem sau aproape albe pentru care se permite o trufa mai deschisa la culoare, precum si exemplarele albastre si cele rosii, pentru care se admite trufa colorata in nuanta robei. Buzele, bolta palatina (cerul gurii) si limba sunt violet inchis, spre negru, iar gingiile sunt de preferinta negre.

Dentitia : Maxilare puternice, dantura puternica si regulata. Muscatura perfecta, regulata si complet in foarfeca, adica incisivii superiori ii depasesc frontal pe cei inferiori, dar ramanand in contact, si sunt implantati perpendicular in maxilare.

Ochii : Migdalati, de marime medie, neproeminenti, de culoare inchisa. La exemplarele albastre si la cele rosii se permit ochi de culoarea robei. Nu se admite prezenta entropionului, iar ochii nu trebuie fie niciodata penalizati doar pentru probleme de dimensiune.

Urechile : Mici, groase, usor rotunjite la varf, erecte, ferme si bine departate intre ele, dar indreptate bine inspre fata, deasupra ochilor, si usor divergente, dand expresia incruntata caracteristica rasei; aceasta expresie nu trebuie sa rezulte nidodata din relaxarea sau cutarea pieii de pe frunte.

Gatul : Puternic, plin, nu scurt, bine atasat pe umeri si usor arcuit.

Corpul : Spate scurt, orizontal si puternic. Zona renala scurta si puternica. Piept larg si bine coborat. Coaste bine rotunjite, dar nu in butoi.

Coada : Prinsa sus si purtata bine pe spate.

Membrele

Membrele anterioare : Perfect drepte, de lungime moderata, cu osatura buna. Umeri oblici si musculosi.
Membrele posterioare : Musculoase. Jareti bine coborati, cu angulatii minime, elemente esentiale pentru a produce mersul caracteristic. Metatars drept si puternic, jaretul nu se flexeaza nidodata inspre fata.
Labele : Mici, rotunde, compacte (labe de pisica), bine inaltate pe degete .

Miscare : Pas scurt si rigid. Membrele posterioare si cele anterioare se deplaseaza drept inspre fata, in planuri paralele.

Roba

Parul : Parul este fie lung, fie scurt. Parul lung este foarte abundent, dens, cu fir drept, ca o perie. Parul de acoperire este destul de tare, iar subparul este moale si lanos. Parul este deosebit de des in jurul gatului, formand un guler caracteristic, si pe laturile posterioare ale coapselor. Parul scurt este abundent, des si cu fir drept. Nu este plat (nu sta culcat pe corp), ci zburlit, semanand la textura cu o catifea. Se penalizeaza orice scurtare artifidala a parului facuta in scopul de a modifica liniile naturale ale corpului sau expresia fetei.

Culoare : Monocolor : negru, rosu, albastru, auriu-roscat, crem sau alb. Niciodata inspicat, cu pete sau pluricolor. Linia inferioara a cozii si interiorul coapselor au frecvent o nuanta mai deschisa decat restul robei.



Inchei in speranta ca toti cei care iubesc aceasta rasa vor intelege ca este deosebita, rara, – la noi in tara sunt destul de putine exemplare si ca nu poti face comert cu ei daca ii iubesti! Sper ca pastram standardul rasei si sa contribuim la ameliorarea ei.

In Romania prima canisa de Chow apartine sotilor Bratianu, Bucuresti – www.chaitan-chow.ro (primul Chow Chow inregistrat COR cu nr. 1)

Canisa Chaitan dateaza din 1991 si a fost infiintata cu Chaitan Dam, mascul negru adus din Rusia. Afixul de crescator a fost inregistrat in 1998 si astfel a aparut prima canisa recunoscuta si inregistrata F.C.I.

De-a lungul anilor au mai aparut proprietari de Chow in Romania – unii fie nu stiau prea multe despre ce inseamna sa fi un crescator, fie aveau Chow doar pentru placerea de a avea langa ei o raritate. Putini au devenit crescatori cu afix inregistrat dar rasa in sine a avut de castigat – a devenit mult mai cunoscuta, iubita si dorita.

Primul Chow in canisa MONASIM DE ROMANIA : 1992 – inregistrat COR cu nr. 17

2007 – inregistrare FCI  afix de crescator : MONASIM DE ROMANIA

Primul Chow Chow in canisa: COR 17-05/b.CHOW (NERA) si COR 18-05/b.CHOW (GAETANO).

Nici rezultatele nu s-au lasat asteptate si putem fi optimisti pentru viitor.

Se incearca infiintarea unui club – exista un grup la Bucuresti, destul de exclusivist de altfel dar bine intentionat si care au experienta in cresterea si educarea unui Chow dar din pacate, cel putin pentru moment, totul a ramas la stadiu de discutii; ar fi ideal un club si organizarea unor competitii care cu siguranta ar atrage multi crescatori si iubitori ai rasei …nimic nu este imposibil daca se vrea!